Cărți
Bucuria de a mă strecura în existența ta
„Curaj și candoare” – Florin Lobonț
În fluxul poetic al Bucuriei de-a mă strecura în existența ta, iubirea și pierderea persoanei iubite se intersectează într-o stare de dor și amintire, în care luxurianța relației trăite se permanentizează vie în spațiul reprezentării dezvăluit cu curaj și candoare de poetă. Acolo, dorul devine o prezență constantă, iar amintirea celui plecat este retrăită continuu, într-un mod ce transcende curgerea liniară a timpului. Privită din acest unghi, iubirea devine un element definitoriu al existenței, chiar și în absența fizică a persoanei iubite.
Iluzie
„Șir de confesiuni” – Sorin Ciutacu
Poezia Monicăi Stan ni se relevă discursiv, quasi-narativ, în forme libere, jalonată doar prin punctuație parcimonioasă, lăsându-ne parcă libertatea unor meditații per bonam consequentiam ca într-o operă care se vrea deschisă. Nu pot să nu rememorez cuvintele lui Julian Barnes despre fenomenologia amorului din Singura poveste: „Ai prefera să iubești cu atât mai mult și să suferi cu atât mai mult; sau să iubești cu atât mai puțin, și să suferi cu atât mai puțin? Aceasta-i, cred eu, în final, singura întrebare adevărată.” Certamente și aici, între poemele fără titlu ale Iluziei.