În perioada 4 iulie-31 august 2025 Iașiul găzduiește, în curând, din păcate, a găzduit – căci timpul nu iartă și nu așteaptă – pe siamezele Galeriei Dana, o expoziție de artă contemporană ieșită din tipare. Este vorba despre Retrospectiv, semnată de graficianul Sergiu Grapă.
Dar, să începem cu începutul: cine este Sergiu Grapă?
Maestrul este un artist plastic, respectiv, un grafician, născut în 1975 la Iași și care, în perioada 1994-1999, a studiat la Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design, secția Grafică, la clasa profesorului Ion Truică.
În expoziția despre care încerc să vă schițez câteva impresii, am întâlnit lucrări din ultimul sfert de veac, lucrări pe hârtie și digitale, acoperite, toate, de umbrela suprarealismului și puse sub semnul meditației. Un suprarealism care, prin semnificațiile sale, mișcă, emoționează, sperie, îngrozește, reflectează, lăsând, la capăt, o senzație de copleșire, de emoție vibrantă încă multă vreme după ce ai părăsit spațiul expozițional sau spațiul virtual unde sunt prezentate lucrările lui. Vocea sa este foarte puternică, fără să țipe, fără să fie stridentă, punând, totuși, firesc aproape, punctul pe i, ridicând cele mai pertinente întrebări și scoțând la lumină cele mai profunde frământări. O voce pe care, dacă știi sau vrei să înveți să o asculți, o vei regăsi, scuturată de – uneori – inutilitatea cuvintelor, dar creionată, la propriu și la figurat, în cerneală în graficile unui artist plastic de un real talent, care se apleacă aupra realității vieții din contemporaneitatea sa, o viață invadată de tehnologie până aproape de punctul în care omul nu mai este necesar și se dizolvă, dispărând. De asemenea, explorează intimitatea, schimbarea ființei umane și statutul artistului, al operei sale de artă în tot acest gigantic angrenaj al vitezei și copleșirii din partea inteligenței artificiale și a roboților, care caracterizează veacul la sfertul căruia am ajuns.
Deși ridică privitorului la fileu atâtea probleme ale lui astăzi, obligându-l să nu refuze exercițiul gândirii, al reflectării, deși lucrările sale sunt puternic caracterizate de suprarealism, ele sunt relativ facil de înțeles, ascunzând metaforele asupra cărora graficianul se apleacă. Genialitatea sa copleșitoare se remarcă nu numai prin mesaj și metafore, ci și prin cultivarea unor tehnici de desen „classic”, prin atenția deosebită arătată trupului uman, prin finețea liniilor și aplecarea asupra detaliilor care te duc, ca privitor, instinctiv, la Michelangelo. Când privești trupul gol desenat de Sergiu Grapă, mâinile născute din actul său de creație, nu îți poți ține mintea pe loc, iar aceasta se duce, într-o clipă, la marii pictori ai Renașterii italiene și, după mine, în mod special, la Michelangelo, ca o reacție firească la frumosul și delicatețea pe care maestrul Grapă le împletește cu talent și viziune în lucrările sale de grafică. Până și roboții săi, mașinăriile, cu alte cuvinte, se umanizează atât de mult, încât împrumută finețea și delicatețea trupului uman, personificare ilustrată magistral în graficile expuse. Poate, atât de magistral, încât Sergiu Grapă să devină un Michelangelo al desenului roboților, adică nu un renascentist, ci un avangardist, un deschizător de drumuri înspre zona entităților nonumane.
În expoziție sunt cuprinse atât lucrări foarte recente, cât și unele ceva mai vechi, dar, toate, la fel de grăitoare. De asemenea, sunt expuse și lucrări aflate deja în colecții private sau pe cale să își găsească casele și oamenii care să le găzduiască cu bucurie și prețuire, fără a le putea vreodată poseda, căci arta nu se poate cu adevărat stăpâni, la fel cum nu se poate stăpâni cuvântul sau acordul muzical.
Tare mi-ar plăcea ca această expoziție, exact așa cum este sau, eventual, cu și mai multe lucrări noi – pe măsură ce se nasc – să aibă statut de expoziție permanentă într-o instituție ieșeană, astfel ca să poată fi vizitată o dată și încă o dată… și încă o dată, pentru că simbolurile cuprinse în grafici sunt inepuizabile!
