În primul rând, aș începe prin a recomanda, cum este de așteptat pentru mulți dintre voi care mă cunoașteți din viața reală, un autor român, ceea ce promit să fac și în continuare.
Vă voi povesti despre fericirea pe care o veți găsi în paginile unui roman nu prea mic, nu prea mare, dar, cu siguranță, unul special atât în literatura română, cât și în cea franceză. Nu voi insista pe detalii plictisitoare, dar vă voi spune doar că acest roman al autorului român Vintilă Horia a câștigat, în 1960, Premiul Goncourt pentru Literatură, fiind singurul autor român care a scris în franceză recompensat cu această distincție.
Iar acum vă voi povesti despre faptul că acest roman – Dumnezeu s-a născut în exil – mi-a rearanjat lumea interioară și m-a făcut să privesc lumea altfel.
V-ați întrebat vreodată ce vă face fericiți, cu adevărat fericiți? V-ați întrebat vreodată dacă aveți nevoie de tot ce vă imaginați – persoane, situații, lucruri – pentru a fi fericiți?
Ei bine, până la acest roman, eu nu m-am gândit la fericire din perspectiva asta și, încă o perioadă mai târziu, am înțeles că fericirea își are rădăcina în sufletul meu.
Romanul este unul al zbarerii într-un exil nedorit, neales și care nu a luat sfârșit decât odată cu finalul vieții protagonistului, respectiv, al scriitorului antic Ovidiu. Exilul se dovedește nu atât un travaliu extern, cât, mai cu seamă, unul intern, o aventură a acceptării unui destin impus, o reinventare a propriei persoane în condiții neprielnice vieții. Sau, cel puțin aparent, la început. Este un Bildungsroman de final de viață, un roman al unei noi vieți sau, cel puțin, al unei noi etape din viață. Este un roman al unui sfârțit venit cu câtva timp înaintea sfârșitului biologic.
Este un text despre care se poate vorbi doar analitic, filosofic, un roman greu de povestit pentru că, aproape, nu se întâmplă nimic, nu există decât acțiune în sens minimal și plasată doar ca fundal. Tot ce se întâmplă este evoluția spre – posibil – acceptare și înțelegere a unui destin care a avut un scop, chiar dacă foarte dificil sau chiar imposibil de înțeles.
Scriitura lui Vintilă Horia este una calmă, fără precipitări, reluări sau patetisme, naturală, dovedind un „suflu” foarte puternic romanesc și capacitatea de a controla exact, precis mesajele și personajele investite cu dreptul de a le transmite cititorului.
Lectură plăcută!
Citiți autori români! Citește Dumnezeu s-a născut în exil!
