Când caracterizăm un om, avem tendința de a vorbi despre ceea ce știe să facă, despre ceea ce a învățat, despre nivelul pregătirii, ceea ce nu este, evident, un lucru rău, dar… pentru a afla toate acestea, poți citi CVul persoanei respective și afli tot parcursul său.
Eu, astăzi, vreau să vă povestesc despre privilegiul și bucuria pe care le simt în fiecare zi, știind că oricând, la nevoie, am susținerea unui intelectual rafinat și unui prieten cum toată viața mi-am dorit să am și cum nu am crezut că există în realitate. Un domn elegant, blând, plin de viață, dedicat pasiunii pentru filologie. Un domn care, dacă îi ceri ajutorul spune, necondiționat, “da”.
El este cel care a transformat superstiția lui 13 în certitudinea reușitei susținută de muncă și dedicare, în noroc. Norocul nostru, al celor care îl cunosc, că îl avem aproape.
La mulți ani, Sorin Ciutacu!
Pășind pe urmele lui Goethe
Nu îmi puteam imagina să ajung la Frankfurt și să nu vizitez muzeul Goethe. Ar fi fost, pur și simplu, de neconceput. Zis și făcut: mobilizat încă trei oameni și mers la muzeu. La intrare – o sală impunătoare, înaltă, cuprinzătoare... O impresie de opulență păstrată,...
