Și… harul ei deosebit de a transmite muzica
Când spun Paula Iancic, când mă gândesc la ea, nu pot să nu îmi amintesc o Boema din urmă cu câteva stagiuni. O Mimi a unei tinere, chiar foarte tinere soprane de la Opera Română din Cluj care ne-a onorat, la Timișoara, cu o prezență constituită parcă doar din muzică și emoție. Era, cumva, ca și când trupul nici nu mai conta. Importantă era iubirea. Importantă era emoția. Importantă era vocea atât de tânără și de pură, încărcată cu un har deosebit de a transmite muzica.
La finalul spectacolului am aflat că era ziua ei. Și ce zi! Ce emoție puternică, îmi imaginam, să poți face ceea ce îți place, să poți face muzică în fața publicului chiar de ziua ta!
Am fost răscolită atunci și sunt răscolită și acum de acel gând, de emoțiile de atunci, care, promit!, nu au fost efemere!
La mulți ani, minunată Paula Iancic! La mulți ani întru muzică și iubire!
Fotografie cu drept de autor aparținănd Operei Naționale Timișoara
