14 aprilie – o zi tristă, la primul impuls al dramei, dar, privind dincolo de ea, o zi fericită chiar.
Într-un 14 aprilie, cu 56 de ani în urmă, s-a născut omul de care m-am îndrăgostit, omul grație căruia mi-am descoperit esența adevărată… Omul pe care l-am pierdut, omul pentru care am suferit și, poate, într-un fel sau altul, o voi face mereu, omul căruia i-am spus „da”, omul care, de fapt, mi-a pus în față o oglindă în care m-am privit cu adevărat pentru prima oară, omul care, prin intrarea în viața mea, m-a condus spre momentul în care sunt acum.
Odihnește-te în pace! Sper să fii bine acolo unde ești și să știi că nu vei fi uitat niciodată!
Pășind pe urmele lui Goethe
Nu îmi puteam imagina să ajung la Frankfurt și să nu vizitez muzeul Goethe. Ar fi fost, pur și simplu, de neconceput. Zis și făcut: mobilizat încă trei oameni și mers la muzeu. La intrare – o sală impunătoare, înaltă, cuprinzătoare... O impresie de opulență păstrată,...
