Iubirea are atât de multe forme de exprimare și manifestare, printre care și grija…
Dar, ca să nu alunec în direcția greșită, am o bucurie mare pentru mine, de anunțat: astăzi am lansat în eter site-ul care îmi poartă numele și, alături de el, blogul în care vă voi povesti despre lucrurile care mă frământă, mă bucură, mă ating într-un fel sau altul.
Nu m-am gândit niciodată și nici nu aș fi îndrăznit să mă gândesc că aș putea fi atât de importantă ca persoană, ca scriitor, ca om care gândește, încearcă să înțeleagă câte ceva din viață și care își caută rostul în această ecuație, dacă nu aș fi primit în dar nu numai ideea unui site, ci și a unui blog. Nu a fost o simplă idee, ci una care, pe măsură ce mi se divulga la telefon, într-o seară târzie, a devenit realitate palpabilă aproape.
El spunea că trebuie să încerc să ajung, prin textele mele, la cât mai mulți cititori pentru ca și ei să se bucure de poveștile mele. L-am ascultat, pentru că mereu mi-am dorit să fiu scriitor și să ating, prin textele mele, sufletele măcar unuia dintre ei. Mi-am dorit mereu să scriu despre iubire și Iubire, despre forța ei, despre faptul că este cel mai important aspect al vieții, că ea este un scop în sine care unește oameni, care îi ajută să se trezească dimineața, să pună un picior în fața celuilalt, să existe, să ființeze, să trăiască.
Acum, după un drum pe care dăruitorul l-a făcut să fie scurt și să pară lin, am onoarea să îi mulțumesc. Dar, un simplu „mulțumesc” este mult, mult prea puțin. Nu voi avea niciodată cuvinte suficiente sau potrivite pentru a-mi exprima gratitudinea pentru acest cadou, pentru această bucurie pe care mi le-a dăruit. Îi voi fi mereu recunoscătoare și, poate, cândva, vă voi povesti mai multe despre el.
